Un prieten uitat : Vitamina D

         Pentru ca a venit vara, caldura este in toi, soarele isi face de cap si multi sunt poate deja in drum spre mare sau spre munte, m-am gandit sa scriu putin despre Vitamina D, efectele benefice ale soarelui asupra sanatatii noastre, precum si despre precautiile in ceea ce priveste folosirea cremelor de protectie solara care ni se propun ca fiind absolut esentiale in preventia cancerelor de piele datorate expunerii la soare. Dar oare daca blocam complet razele solare pe intreg parcursul zilei, zi de zi, sa nu existe nici un efect secundar? Pentru a putea da un raspuns, am sa intru putin in detaliile legate de prezenta si absenta Vitaminei D in organism.

       Vitamina D este o vitamina liposolubila (care se dizolva in grasimi), cunoscuta pentru rolul sau esential in metabolismul calciului si formarea si mentinerea structurii oaselor.  Se sintetizeaza la nivelul pielii sub actiunea razelor UVB sau este preluata din alimentatie sau suplimente nutritive. Ea are doua forme cunoscute : D2 (sau ergocalciferol), majoritar preluata din diferite surse alimentare si D3 (cholecalciferol), obtinuta in principal din expunerea la raze UVB si din alimentele de origine animala (peste si ulei de peste). Ambele forme de vitamina D sunt biologic inerte si odata absorbite in intestin, sunt transportate la nivelul ficatului pentru a fi transformate in 25 – hidroxivitamina D  - 25 (OH)D – denumita si calcidiol, cu cele doua forme D2  - 25 (OH)D2 si D3  - 25 (OH)D3; calcidiolul este trasnformat la randul lui la nivelul rinichilor in 1,25- dihidroxivitamina D  -1,25 (OH)2 D – denumit si calcitriol, care este forma activa a vitaminei D la nivelul tesuturilor.

      Sursele alimentare de vitamina D sunt limitate, de aceea sursa primara de obtinere a acesteia este expunerea la soare, sub actiunea UVB. Dar cantitatea de UVB la care suntem expusi difera in functie de foarte multi parametri, cum ar fi  : perioada din zi, anotimpul, latitudinea si altitudinea la care traim, pigmentatia pielii, imbracamintea, folosirea cremelor de protectie solara si varsta (varstinicii produc cu 75 % mai putina vitamina D). O mare problema din zilele noastre este promovarea intensa a folosirii regulate a cremelor de protectie solara cu SFP mare, inclusiv la copii. S-a demonstrat recent ca un SPF de 15 % blocheaza 99% din sinteza de vitamina D. Pe de alta parte, dozele zilnice recomandate ca si suplimentare a vitaminei D adminsitrate oral, sunt insuficiente daca expunerea la soare este limitata. De asemenea este bine de stiut ca ne confruntam cu o problema serioasa, din moment ce studiile din ultimii ani sustin ca aproximativ 90% din popoluatia globului este deficienta in Vitamina D. 

Categoriide risc 

Daca faceti parte din unul din grupele de mai jos, aveti sanse foarte mari sa aveti sau sa dezvoltati o hipovitaminoza D :

1. Nu va expuneti la soare suficient – datorita mediului in care traim, a timpului limitat pe care il petrecem in aer liber sau altor obiceiuri care blocheaza formarea vitaminei D sub actiunea razelor UV, cum ar fi folosirea regulata a unei creme de protectie solara.
2. Aveti pielea de culoare inchisa – melanina, pigmentul natural al pielii, cu cat se afla in cantitati mai mari, cu atat va permite o sinteza mai mica de vitamina D sub actiunea razelor solare.
3. Regimurile vegetariene sau dietele stricte – sursele alimentare  de Vitamina D sunt destul de putine, si nici atunci cand ele sunt incluse in dieta nu asigura necesarul intreg de vitamina D. Acestea includ peste si uleiurile de peste, galbenusul de ou, untul, ficatul de vita, laptele, branzeturile.
4. Malabsorbtia la nivelul intestinului, cauzata de anumite boli cum sunt boala Chron, fibroza chistica si boala celiaca, toate afecteaza absorbtia vitaminei D din alimente.
5. Bolile hepatice severe, care limiteaza trasnformarea vitaminei D2 si D3 in calcidiol.
6. Bolile renale cronice – deoarece transfomarea vitaminei D (25 – OH – vitamina D) in forma sa activa, adica 1, 25 – OH2 – Vitamina D, se produce numai la nivel renal, bolile renale cronice afecteaza grav acest proces de transformare, rezultand in deficiente de vitamina D.
7. Hipocolesterolemia – ciudat pentru unii, si greu de acceptat pentru multi este faptul ca un colesterol total cat mai mic nu este de dorit, datorita multor efecte secundare si cresterii riscului de aparitie a multor afectiuni, printre care si deficienta de vitamina D. Acest lucru se datoreaza faptului ca precursorul vitaminei D care sa fie transformat sub actiunea razelor UV, este colesterolul, iar cand acesta lipseste, din diverse motive, evident ca nici vitamina D nu va mai avea din ce sa fie sintetizata.

  Semne si simptome 

Daca la copii lipsa de vitamina D duce la rahitism si probleme de dezvoltare, la adult, semnele si simptomele pot lipsi sau  pot fi foarte vagi:

            - oboseala extrema fizica si psihica;

            - slabiciune musculara si dureri osoase;

            - dureri articulare;

            - tulburari de somn;

            - hipertensiune arteriala;

            - dureri de cap si capacitate scazuta de concentrare;

            - tulburari mentale severe la varstnici;

            - risc crescut de moarte prin boli cardio- vasculare;

            - depresie si cresterea ratei de suicid.

            - constipatie sau diaree.

      Exista o multitudine de  studii noi care sugereaza legaturi foarte stranse intre nivelul scazut al vitaminei D si riscul de moarte prin boli cardio-vasculare, riscul de a dezvolta cancer (de san, de colon, de prostata, dar nu  numai), depresie si cresterea ratei suicidului, hipertensiune arteriala, obezitate si sindrom metabolic, boli autoimune, sindromul de oboseala cronica, dementa Alzheimer si boala Parkinson, infertilitate si sindrom premenstrual sever, psoriazis etc. 

Diagnostic si clasificari 

      Cel mai bun test pentru a evidentia rezervele de vitamina D ale organismului este 25(OH)D totala din sange, fiind utila atat pentru diagnostic, cat si pentru monitorizarea tratamentului. Nivelul optim  de vitamina D  inscris pe buletinele de analize este intre 30 – 80 ng/ml, insa foarte multi  autori considera ca acestea sunt prea mici, cele real necesare fiind intre 50 – 80 ng/ml. Ceea ce este intre 20 – 50 ng/ml este catalogat ca si insuficienta, iar ceea ce este sub 20 ng/ml, ca si deficienta de vitamina D.

Tratamentul hipovitaminozei D

     Desi tratamentul deficitului de vitamina D este sigur si ieftin, multe cazuri raman totusi nediagnosticate si subtratate, din multe motive care tin atat de prezentare pacientului la medic, de costul destul de crescut al testului de vitamina D , cat si de reticenta multor medici dar si pacienti de a administra doze ridicate de vitamina D. Se considera ca aceasta poate sa determine efecte secundare, datorita faptului ca este o vitamina liposolubila si se acumuleaza in celulele tesutului gras, dar dozele toxice sunt totusi destul de greu de atins in conditii normale (devine toxica la mai mult de 150 ng/ml). Mai mult, nu exista raportari de cazuri de toxicitate prin vitamina D datorate unei expuneri prea mari la soare, deoarece intra in actiune mecanismele de auto-reglare ale organismului, care va genera doar atat cat are nevoie. Lucrurile se schimba in ceea ce priveste administrarea orala de vitamina D, care ar trebui, din prudenta, monitorizata o data la 3 luni. Exista doua tipuri de suplimente de vitamina D : vitamina D2 si vitamina D3. Dintre cele doua, cea mai apropiata de natural si mai usor recunoscuta de catre organism, este vitamina D3. De aceea specialistii recomanda ca suplimentele folosite sa fie cele de vitamina D3, din surse naturale, cum sunt uleiurile de peste. 

     Dozele zilnice maxime  recomandate de specialistii in domeniu difera foarte mult de cele recomandate pe etichetele suplimentelor nutritive, care in general sugereaza doze maxime de 400 UI /zi, ceea ce este extrem de putin, inclusiv pentru mentinerea unor niveluri optime la persoanele fara deficit de vitamina D, si sunt cu atat mai mici si mai ineficiente in tratarea deficientelor severe de vitamina D. Consiliile specializate in acest domeniu recomanda doze de intretinere de aproximativ 2000 – 4000 UI/zi pentru adulti,  pentru un nivel al vitaminei D serice de peste 45 ng/ml (in functie de varsta, greutate, ect), 5000 UI/zi pentru un nivel intre 35 – 45 ng/ml si pana la 10.000 UI/zi (pentru un nivel sub 35 ng/ml) pentru maxim 3 luni, timp necesar pentru refacerea rezervelor organismului, dupa care doza se poate scade la doza de intretinere.

Dozele toxice si precautii de administrare

 

     In momentul cresterii peste limitele normale ale vitaminei D in sange, poate sa apara o hipercalcemie, adica o crestere a nivelului de calciu din sange, care se manifesta astfel : oboseala, dureri abdominale, scaderea sau disparitia apetitului ( a poftei de mancare), constipatie sau diaree, senzatia intensa de sete, stare de rau general, confuzie, slabiciune si dureri musculare. Se considera ca nivelul “toxic” de vitamina D este peste 150 ng/ml, dar in cazul aparitiei simptomelor de mai sus in timpul tratamentului, este recomandat sa consultati medicul care vi  l-a prescris si sa efectuati un nou test al vitaminei D, cu revizuirea ulterioara a dozelor necesare. O alta problema care apare, si care este de cele mai multe ori gresit diagnosticata ca si toxicitate a vitaminei D, este deficitul de Magneziu. Explicatia este simpla : pentru ca vitamina D sa actioneze la nivel celular, are nevoie de Magneziu, care este si el usor consumat si destul de deficitar in dietele noastre. Astfel, cand se suplimenteaza dozele de vitamina D, fara sa se suplimenteze si dozele de Magneziu, va apare foarte rapid un deficit de Magneziu, care se manifesta prin : oboseala fizica si psihica, crampe musculare, constipatie, intoleranta la efort, stari depresive. Acestea nu sunt simptome ale toxicitatii vitaminei D, ci ale lipsei Magneziului din sange, care este necesar sa fie suplimentat la doze potrivite pentru fiecare persoana in parte (intre 500 – 700 mg/zi). Cele mai bune surse de Magneziu naturale sunt in principal nucile, migdalele, semintele oleaginoase si cerealele integrale. Ca si suplimente, exista mai multe feluri de astfel de preparate de Magneziu si moduri de administrare. ( voi scrie despre Magneziu mai pe larg, intr-o postare viitoare).

Exista si precautii in administrarea vitaminei D, la persoane care :

1.   Iau medicamente cum ar fi : Digoxinul, diuretice thiazidice – in aceste cazuri este bine de evitat dozele mari de vitamina D.
2. sufera de anumite afectiuni cum ar fi : hiperparatiroidismul primar, limfomul Hodgkin si non-Hodgkin, anumite boli hormonale, de rinichi si de ficat – in aceste cazuri este necesara consultarea unui medic specialist. 
3. Persoane care au un nivel crescut al calciului in sange.
4. Anumiti pacieni aflati sub tratament cu o serie de medicamente : Carbamazepina, Barbiturice, Fenitoina, medicamente folosite in tratamentul infectiei HIV – acestia pot necesita doze mai mari de vitamina D.

      Acum ca am clarificat principalele probleme legate de vitamina D, ramane totusi intrebarea ce facem cu cremele de protectie solara? Mai sunt ele necesare sau nu? Sunt ele benefice sau nu? Raspunsul este si da si nu, in functie de fiecare caz in parte. Ceea ce este de mentionat este ca desi in ultimii ani se recomanda foarte “agresiv” folosirea regulata a cremelor de protectie solara cu SPF mare , acestea nu si-au dovedit eficacitatea in preventia tuturor tipurilor de cancer de piele. Spre exemplu, ele au  efect protectiv pentru cancerul scuamo-celular, dar nu si pentru cel baso-celular, in timp ce rezultatele in privinta melanomului malign sunt contradictorii. De aceea, unii speciasti sustin ca este mai sigur sa ne acoperim corpul de razele solare prin haine si nu prin creme de protectie, si prin evitarea razelor directe dupa o anumita perioada de minima expunere, care difera in functie de sensibilitatea pielii. Pentru copiii mici, situatia este si mai delicata, intrucat pielea lor este extrem de sensibila si se pot produce arsuri grave, motiv pentru care specialistii recomanda suplimentele de vitamina D in detrimentul expunerii la soare a acestora. Pentru copiii mai mari, se aplica aceleasi reguli ca si pentu adulti. 

     In concluzie, ramane ca fiecare sa aleaga daca foloseste sau nu creme de protectie solara pentru el si pentru copiii lui, dar este totusi bine de stiut ca in cazul in care acestea sun folosite pe termen lung si pe intreaga suprafata a corpului, exista riscul deloc neglijabil de a dezvolta o carenta serioasa de vitamina D, ale carei efecte in timp nu vor intarzia sa apara, cu atat mai mult la copiii aflati in faza de crestere. Cu toate acestea, suplimentarea vitaminei D din diverse suplimente nutritive (nu uitati sa luati intotdeauna numai suplimente de vitamina D3) va poate scapa de aceasta grija, in cazul in care optati pentru expunerea la soare doar sub protectie completa. Asa ca va doresc concediu placut, sa va bucurati cu masura de soare atat la mare cat si la munte, avand grija in acelasi timp de efectele pe viitor asupra sanatatii dumneavoastra. 

creme de protectie solara,hipovitaminoza D,Magneziu,medicina naturista,nutritie,raze UVB,soare,vitamina D,vitamine,

Rate this posting:

{[['']]}