Pentru ca a venit vara, caldura este in toi, soarele isi face de cap si multi sunt poate deja in drum spre mare sau spre munte, m-am gandit sa scriu putin despre Vitamina D, efectele benefice ale soarelui asupra sanatatii noastre, precum si despre precautiile in ceea ce priveste folosirea cremelor de protectie solara care ni se propun ca fiind absolut esentiale in preventia cancerelor de piele datorate expunerii la soare. Dar oare daca blocam complet razele solare pe intreg parcursul zilei, zi de zi, sa nu existe nici un efect secundar? Pentru a putea da un raspuns, am sa intru putin in detaliile legate de prezenta si absenta Vitaminei D in organism.
Vitamina D este o vitamina liposolubila (care se dizolva in
grasimi), cunoscuta pentru rolul sau esential in metabolismul calciului si
formarea si mentinerea structurii oaselor. Se sintetizeaza la nivelul pielii sub actiunea
razelor UVB sau este preluata din alimentatie sau suplimente nutritive. Ea are
doua forme cunoscute : D2 (sau ergocalciferol), majoritar preluata din diferite
surse alimentare si D3 (cholecalciferol), obtinuta in principal din expunerea
la raze UVB si din alimentele de origine animala (peste si ulei de peste). Ambele
forme de vitamina D sunt biologic inerte si odata absorbite in intestin, sunt
transportate la nivelul ficatului pentru a fi transformate in 25 –
hidroxivitamina D - 25 (OH)D – denumita
si calcidiol, cu cele doua forme D2 - 25
(OH)D2 si D3 - 25 (OH)D3; calcidiolul
este trasnformat la randul lui la nivelul rinichilor in 1,25- dihidroxivitamina
D -1,25 (OH)2 D – denumit si calcitriol,
care este forma activa a vitaminei D la nivelul tesuturilor.
Sursele alimentare de vitamina D sunt limitate, de aceea
sursa primara de obtinere a acesteia este expunerea la soare, sub actiunea UVB.
Dar cantitatea de UVB la care suntem expusi difera in functie de foarte multi
parametri, cum ar fi : perioada din zi,
anotimpul, latitudinea si altitudinea la care traim, pigmentatia pielii,
imbracamintea, folosirea cremelor de protectie solara si varsta (varstinicii
produc cu 75 % mai putina vitamina D). O mare problema din zilele noastre este
promovarea intensa a folosirii regulate a cremelor de protectie solara cu SFP
mare, inclusiv la copii. S-a demonstrat recent ca un SPF de 15 % blocheaza 99%
din sinteza de vitamina D. Pe de alta parte, dozele zilnice recomandate ca si
suplimentare a vitaminei D adminsitrate oral, sunt insuficiente daca expunerea
la soare este limitata. De asemenea este bine de stiut ca ne confruntam cu o problema serioasa, din moment ce studiile din ultimii ani sustin ca aproximativ 90% din popoluatia globului este deficienta in Vitamina D.
Categoriide risc
Daca faceti parte din unul din grupele de mai jos, aveti sanse foarte mari sa aveti sau sa dezvoltati o hipovitaminoza D :
- Nu va expuneti la soare suficient – datorita mediului in care traim, a timpului limitat pe care il petrecem in aer liber sau altor obiceiuri care blocheaza formarea vitaminei D sub actiunea razelor UV, cum ar fi folosirea regulata a unei creme de protectie solara.
- Aveti pielea de culoare inchisa – melanina, pigmentul natural al pielii, cu cat se afla in cantitati mai mari, cu atat va permite o sinteza mai mica de vitamina D sub actiunea razelor solare.
- Regimurile vegetariene sau dietele stricte – sursele alimentare de Vitamina D sunt destul de putine, si nici atunci cand ele sunt incluse in dieta nu asigura necesarul intreg de vitamina D. Acestea includ peste si uleiurile de peste, galbenusul de ou, untul, ficatul de vita, laptele, branzeturile.
- Malabsorbtia la nivelul intestinului, cauzata de anumite boli cum sunt boala Chron, fibroza chistica si boala celiaca, toate afecteaza absorbtia vitaminei D din alimente.
- Bolile hepatice severe, care limiteaza trasnformarea vitaminei D2 si D3 in calcidiol.
- Bolile renale cronice – deoarece transfomarea vitaminei D (25 – OH – vitamina D) in forma sa activa, adica 1, 25 – OH2 – Vitamina D, se produce numai la nivel renal, bolile renale cronice afecteaza grav acest proces de transformare, rezultand in deficiente de vitamina D.
- Hipocolesterolemia – ciudat pentru unii, si greu de acceptat pentru multi este faptul ca un colesterol total cat mai mic nu este de dorit, datorita multor efecte secundare si cresterii riscului de aparitie a multor afectiuni, printre care si deficienta de vitamina D. Acest lucru se datoreaza faptului ca precursorul vitaminei D care sa fie transformat sub actiunea razelor UV, este colesterolul, iar cand acesta lipseste, din diverse motive, evident ca nici vitamina D nu va mai avea din ce sa fie sintetizata.
Daca la copii lipsa de vitamina D duce la rahitism si
probleme de dezvoltare, la adult, semnele si simptomele pot lipsi sau pot fi foarte vagi:
- oboseala
extrema fizica si psihica;
-
slabiciune musculara si dureri osoase;
- dureri
articulare;
- tulburari
de somn;
-
hipertensiune arteriala;
- dureri de
cap si capacitate scazuta de concentrare;
- tulburari
mentale severe la varstnici;
- risc
crescut de moarte prin boli cardio- vasculare;
- depresie
si cresterea ratei de suicid.
-
constipatie sau diaree.
Exista o multitudine de
studii noi care sugereaza legaturi foarte stranse intre nivelul scazut
al vitaminei D si riscul de moarte prin boli cardio-vasculare, riscul de a
dezvolta cancer (de san, de colon, de prostata, dar nu numai), depresie si cresterea ratei
suicidului, hipertensiune arteriala, obezitate si sindrom metabolic, boli
autoimune, sindromul de oboseala cronica, dementa Alzheimer si boala Parkinson,
infertilitate si sindrom premenstrual sever, psoriazis etc.
Diagnostic si clasificari
Cel mai bun test pentru a evidentia rezervele de vitamina D
ale organismului este 25(OH)D totala din sange, fiind utila atat pentru diagnostic, cat
si pentru monitorizarea tratamentului. Nivelul optim de vitamina D inscris pe buletinele de analize este intre 30
– 80 ng/ml, insa foarte multi autori
considera ca acestea sunt prea mici, cele real necesare fiind intre 50 – 80
ng/ml. Ceea ce este intre 20 – 50 ng/ml este catalogat ca si insuficienta, iar
ceea ce este sub 20 ng/ml, ca si deficienta de vitamina D.
Tratamentul hipovitaminozei D
Desi tratamentul deficitului de vitamina D este sigur si
ieftin, multe cazuri raman totusi nediagnosticate si subtratate, din multe
motive care tin atat de prezentare pacientului la medic, de costul destul de
crescut al testului de vitamina D , cat si de reticenta multor medici dar si
pacienti de a administra doze ridicate de vitamina D. Se considera ca aceasta
poate sa determine efecte secundare, datorita faptului ca este o vitamina
liposolubila si se acumuleaza in celulele tesutului gras, dar dozele toxice
sunt totusi destul de greu de atins in conditii normale (devine toxica la mai mult de 150 ng/ml). Mai mult, nu exista
raportari de cazuri de toxicitate prin vitamina D datorate unei expuneri prea
mari la soare, deoarece intra in actiune mecanismele de auto-reglare ale
organismului, care va genera doar atat cat are nevoie. Lucrurile se schimba in
ceea ce priveste administrarea orala de vitamina D, care ar trebui, din
prudenta, monitorizata o data la 3 luni. Exista doua tipuri de suplimente de
vitamina D : vitamina D2 si vitamina D3. Dintre cele doua, cea mai apropiata de
natural si mai usor recunoscuta de catre organism, este vitamina D3. De aceea
specialistii recomanda ca suplimentele folosite sa fie cele de vitamina D3, din
surse naturale, cum sunt uleiurile de peste.
Dozele zilnice maxime recomandate de specialistii in domeniu
difera foarte mult de cele recomandate pe etichetele suplimentelor nutritive,
care in general sugereaza doze maxime de 400 UI /zi, ceea ce este extrem de
putin, inclusiv pentru mentinerea unor niveluri optime la persoanele fara
deficit de vitamina D, si sunt cu atat mai mici si mai ineficiente in tratarea
deficientelor severe de vitamina D. Consiliile specializate in acest domeniu
recomanda doze de intretinere de aproximativ 2000 – 4000 UI/zi pentru adulti,
pentru un nivel al vitaminei D serice de peste 45 ng/ml (in functie de varsta,
greutate, ect), 5000 UI/zi pentru un nivel intre 35 – 45 ng/ml si pana la
10.000 UI/zi (pentru un nivel sub 35 ng/ml) pentru maxim 3 luni, timp necesar
pentru refacerea rezervelor organismului, dupa care doza se poate scade la doza
de intretinere.
Dozele toxice si precautii de administrare
In momentul cresterii peste limitele normale ale vitaminei D in sange,
poate sa apara o hipercalcemie, adica o crestere a nivelului de calciu din
sange, care se manifesta astfel : oboseala, dureri abdominale, scaderea sau
disparitia apetitului ( a poftei de mancare), constipatie sau diaree, senzatia
intensa de sete, stare de rau general, confuzie, slabiciune si dureri
musculare. Se considera ca nivelul “toxic” de vitamina D este peste 150 ng/ml,
dar in cazul aparitiei simptomelor de mai sus in timpul tratamentului, este
recomandat sa consultati medicul care vi
l-a prescris si sa efectuati un nou test al vitaminei D, cu revizuirea ulterioara a dozelor necesare. O alta problema
care apare, si care este de cele mai multe ori gresit diagnosticata ca si
toxicitate a vitaminei D, este deficitul de Magneziu. Explicatia este simpla :
pentru ca vitamina D sa actioneze la nivel celular, are nevoie de Magneziu,
care este si el usor consumat si destul de deficitar in dietele noastre.
Astfel, cand se suplimenteaza dozele de vitamina D, fara sa se suplimenteze si
dozele de Magneziu, va apare foarte rapid un deficit de
Magneziu, care se manifesta prin : oboseala fizica si psihica, crampe
musculare, constipatie, intoleranta la efort, stari depresive. Acestea nu sunt
simptome ale toxicitatii vitaminei D, ci ale lipsei Magneziului din sange, care
este necesar sa fie suplimentat la doze potrivite pentru fiecare persoana in
parte (intre 500 – 700 mg/zi). Cele mai bune surse de Magneziu naturale sunt in
principal nucile, migdalele, semintele oleaginoase si cerealele integrale. Ca
si suplimente, exista mai multe feluri de astfel de preparate de Magneziu si
moduri de administrare. ( voi scrie despre Magneziu mai pe larg, intr-o postare
viitoare).
Exista si precautii in administrarea vitaminei D, la
persoane care :
- Iau medicamente cum ar fi : Digoxinul, diuretice thiazidice – in aceste cazuri este bine de evitat dozele mari de vitamina D.
- sufera de anumite afectiuni cum ar fi : hiperparatiroidismul primar, limfomul Hodgkin si non-Hodgkin, anumite boli hormonale, de rinichi si de ficat – in aceste cazuri este necesara consultarea unui medic specialist.
- Persoane care au un nivel crescut al calciului in sange.
- Anumiti pacieni aflati sub tratament cu o serie de medicamente : Carbamazepina, Barbiturice, Fenitoina, medicamente folosite in tratamentul infectiei HIV – acestia pot necesita doze mai mari de vitamina D.
Acum ca am clarificat principalele probleme legate de vitamina D, ramane totusi intrebarea ce facem cu cremele de protectie solara? Mai sunt ele necesare sau nu? Sunt ele benefice sau nu? Raspunsul este si da si nu, in functie de fiecare caz in parte. Ceea ce este de mentionat este ca desi in ultimii ani se recomanda foarte “agresiv” folosirea
regulata a cremelor de protectie solara cu SPF mare , acestea nu si-au dovedit
eficacitatea in preventia tuturor tipurilor de cancer de piele. Spre exemplu, ele au efect protectiv pentru cancerul scuamo-celular, dar nu si pentru cel
baso-celular, in timp ce rezultatele in privinta melanomului malign sunt
contradictorii. De aceea, unii speciasti sustin ca este mai sigur sa ne
acoperim corpul de razele solare prin haine si nu prin creme de protectie, si
prin evitarea razelor directe dupa o anumita perioada de minima expunere, care
difera in functie de sensibilitatea pielii. Pentru copiii mici, situatia este si mai
delicata, intrucat pielea lor este extrem de sensibila si se pot produce arsuri
grave, motiv pentru care specialistii recomanda suplimentele de vitamina D in
detrimentul expunerii la soare a acestora. Pentru copiii mai mari, se aplica
aceleasi reguli ca si pentu adulti.
In concluzie, ramane ca fiecare sa aleaga daca foloseste sau nu creme de protectie solara pentru el si pentru copiii lui, dar este totusi bine de stiut ca in cazul in care acestea sun folosite pe termen lung si pe intreaga suprafata a corpului, exista riscul deloc neglijabil de a dezvolta o carenta serioasa de vitamina D, ale carei efecte in timp nu vor intarzia sa apara, cu atat mai mult la copiii aflati in faza de crestere. Cu toate acestea, suplimentarea vitaminei D din diverse suplimente nutritive (nu uitati sa luati intotdeauna numai suplimente de vitamina D3) va poate scapa de aceasta grija, in cazul in care optati pentru expunerea la soare doar sub protectie completa. Asa ca va doresc concediu placut, sa va bucurati cu masura de soare atat la mare cat si la munte, avand grija in acelasi timp de efectele pe viitor asupra sanatatii dumneavoastra.
{[['']]}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu